Fiecare avem pe cineva sa plangem de care ne aducem aminte zilnic, mai rar sau numai de 1 noiembrie.
Amintiti-va de cei dragi voua care s-au dus, aduceti-le un omagiu si hai sa-i comemoram impreuna.
Eu ii plang pe tata si pe bunicutii mei dragi care desi plecati dintre noi de mult, timpul nu reuseste sa le estompeze amintirea
Si pentru ca nu sunt azi, cum s-ar cuveni la capataiul lor, in Arad, o sa le aprind aici pe net o lumanare virtuala ca semn al recunostintei mele vesnice.
Asa e viata, uneori te indeparteaza de casa … o sa fie comemorati si ei, de fiul si nepotul lor, aici in cimitirul din Petrosani, alaturi de parintii lui Ghiocel, socrii mei, care ne-au parasit si ei de multa vreme .
Dumnezeu sa va odihneasca, dragii nostri !
Recent Comments