Vorbesc cu mama , de 74 de ani, care-si aminteste de realizarile unei vieti destul de zbuciumate. Este vorba de realizarrile parintilor mei.
Eram copil cand mi-aduc aminte ca parintii mei , proaspat casatoriti , isi cumparasera doua biciclete MIFA – made in germany - . Una de dama si una de barbati . Era cam prin 1957-58. Avea un singur cosulet in care i-l transportau pe subsemnatu. Precizez aici ca Aradul era si inca cred ca mai este plin de biciclete (nu chiar ca in Amsterdam….). Ca o curiozitate pentru cei mai tineri …aveau numere de circulatie . Ceva de genul Ar 237… Mult timp ma impiedicam de ele prin podul case…
Pasul urmator si-au cumparat o motocicleta un MZ de 125cmc rosie , ceva de genul culorii lui Sofronica. Cu aceasta au reusit performanata sa se rastoarne . Spune mama: ” am cazut pe o parte pe un drum nisipos. Nimeni nu a patit nimic “. Nici motocicleta nici parintii mei. In schimb la catva timp, tata a intrat intr-o “straf coci “ in care s-a lovit putin si el dar si motocicleta a necesitat unele retusuri . Era foarte nacajit . Accidentul s-a intamplat exact in dreptul casei noastre (str. Mos Ajun – apoi Ineului , nr.5 ) Nu divulg cauza accidentului … ghiciti voi…
Dupa cca. un an a cumparat o alta , mai mare, un MZ de 250cmc, negru, noua nouta. Aceasta a cumparat-o de la matusa-mea. Sotul ei, Valer, o cumparase, se imbolnavise, si murise de la o punctie cerebrala facuta in spital . Avea in jur de 35 de ani. Nu avusese nici magar ragazul de a o incerca…
Dupa, alti cativa ani, mama nu mai isi aduce aminte, dar cca . -doi -trei – o vand ca sa-si cumpere masina .
Dar asta este alta poveste…
Recent Comments