Timisoara , amintiri din copilarie

 Si pentru ca zilele trecute am fost in Timisoara, m-a apucat melancolia.

Fiind nascut , crescut, in Arad ma leaga multe amintiri de Timisoara . In special cele din perioada absolvirii liceului …

Se faceau cursuri , gratuite de  pregatire , pentru admitere la facultate, in  Universitate . Pe acest motiv ceream permisiunea tatalui sa-mi dea masina pentru a putea participa la cursuri . O Skodita 1000MB, masinuta tineretii mele …

Erau 54 de km intre Arad si  Timisoara  …  trenul nu ne placea.

Ce credeti ca faceam : mai mult nu mergeam decat mergeam la pregatire … Era in centrul orasului, in zona Operei,  o cofetarie vestita, VIOLETA – parca asa o chema – unde ne petreceam parte din cele 4 ore de cursuri .  Baieti si fete, cautam in ori ce distractia.

Un adevarat Raliu faceam pe cei 54 de km . Skodita ,putin cam lenesa , nu mergea mai mult de 121km/ora. Concura cu un Fiat Abart 850 – sport -, un Mokwici 408 , o Dacia 1100 si inca o Skoda 1000MB.

In una dintre excapade , dimineata pe la ora 7 ningea. Se asternuse un strat subtire de cca. 5 mm de zapada  pe sosea. La iesirea din Arad sapasera si astupasera un sant, care traversa soseaua . Intrand cu viteza ma aruncat de m-a invartit pe sosea de vreo trei ori . Am facut niste piruete ca la patinaj . M-am speriat tare …

Dupa vreo 20 de km, intr-o curba la iesirea din Vinga, colegul meu cu Moskwiciul statea pe marginea soselei , zgribulit doar intr-un plovar, iar masina era in sant cu rotile in sus. Patinase , tot din cauza zapezii … dar si a experientei bogate in condus – cca 3 luni. As putea sa va povestesc aventuri “galante” din copilarie la nesfarsit dar ideea era sa va spun ca Timisoara a ramas un oras pe care mi-a ramas la inima.

Hotelul Continental este de pe vremea aceea . Molul  a aparut mult mai tarziu .

Am facut niste poze si din masina . Un oras in care se construieste continu .

 Regret ,putin, ca mi-am trait viata  in Petrosani si nu intr-un oras mare , desi aglomeratia din ziua de azi nu mi-ar placea de loc .

Un membru din familie , ” a plecat la oras ” , ma bucur pentru el ,dar parca este prea mare si aglomerat orasul . As fi dat orice numai sa se stabileasca pe plaiuri Banatene . Dar asta-i  viata , mai rau sa nu fie .

Si pentru ca luni “copiii nostrii” pleaca la Paris,  le doresc din suflet DISTRACTIE PLACUTA  si sa se  intoarca sanatosi acasa . Pe curand.

Si sa inchei intr-o nota obtimista si colorata o poza cu niste flori din preajma Molului :