Pentru “minunea” lui Cristi pe care trebuia sa o vedem, si de ce nu sa ne si jucam, am facut ieri 530 de km . Am hotarat cu o zi inainte sa ne intalnim la Balea lac. Iarna ne intalneam la Balea Cascada. De data asta fiind drumul deschis am mers pana in varf .
Ei vedeau din Bucuresti -Pitesti -Curtea de Arges iar noi Petrosani – Sebes – Sibiu . La 10 am plecat la 14 ne-am intalnit fotografiind minunatele imprejurimi . Vremea a tinut cu noi, nu ne-a ploat decat cativa stropi, in schimb aproape de varf la 2000m ceata era la ea acasa.
Dupa imbratisari si pupaturi , sa vedem jucaria. Trona, curatica inca, in porbagajul lui Fortosu.
A desfacut-o sa-i puna acumulatorul si am ramas surprins de simplitatea ei. Un motoras electric (extrem de performant – atinge zeci de km la ora), suspensii cu arcuri pe spate, directia simplista, rotile de o calitate deosebita ( moi si goale pe dinauntru). Cele din fata au canaluri, probabil pentru acvaplanare iar cele din spate au niste iesituri, nu stiu cum sa le spun, pentru aderenta . Se conduce relativ simplu are un volan si un accelerator ( un fel de tragaci de pistol, pusca) foarte sensibil. Tras spre tine masinuta merge inainte , dat in fata , inapoi . Mai avea doua butoane dar eu nu le-am folosit.
Senzatia o face cu drifturile (derapajele de 180 si 360 de grade) specialitatea lui Cristi dar si prin demarajul incredibil pe care-l are. Biata de masinuta a fost testata la toata capacitatea, pe stanci si bolovani, prin balti si grohotis pe iarba uda si calitatile sunt exceptionale. Inca o data bravo americanilor, pare extrem de simpla si fiabila. Dar asta vom vedea in timp.
Dupa sedinte foto facute cu patru aparate de fotografiat, filme si filmulete, dupa ce-a schimbat un rand de bateri, ne-am hotarat sa mancam ceva. Asa am ajuns sa trecem pe partea cealalta a Fagarasilor in spre cabana Capra. Si aici cateva poze si am mancat mai jos la Cabana Valea cu Pesti o fosta cabana a “impuscatului” aproape de barajul de la Vidraru.
Dupa o zi minunata petrecuta cu copiii pe la 18 ne-am despartit in Curtea de Arges. Ei spre Pitesti- Bucuresti noi Ramnicul Valcea- Petrosani.
Pentru ca la munte i-am dat masinutei tot felul de nume, porcul, scrofita etc. dar care pe mine nu m-au satisfacut, i-am gasit un altul : ” Monstruletul” din Carpati … Consider ca pentru calitatile sale isi merita pe deplin numele si unde mai pui ca testul de anduranta l-a trecut in Carpati – in Muntii Fagarasului .
Asa s-a incheiat un drum 530 de km prin Transfagarasan , puteam ajunge la Viena…
Cei mai interesati vor gasi amanunte si la Ghiocel , Criserb.com si multe poze in albumul meu.
felicitari pentru poze!
@octavian – Ma bucur ca ai sesizat ca sunt cel mai tare…
Mersi !