Inca o aventura – Targul de fete de pe Muntele Gaina


” Munti nostrii aur poarta noi cersim din poartan-n poarta !”, un trist proverb Romanesc, cu oameni adevarati, MOTII, oameni si zone de o frumusete fara egal, la care voi face mai jos referire.

Nu voiam sa mor sa-mi scape acest eveniment  si uite ca Dumnezeu ma ajutat . Aventura a fost pe masura. Dar sa va povestesc :

Pentru ca se anuntau temperaturi de peste 30 de grade am convins-o cu greu pe Ghiocel. Plecam cam pe la 10. Aerul conditionat nu s-a oprit nici un minut pana seara pe la 19-20 . Temperatura cea pronosticata. Aleg ruta cea mai scurta Deva – Brad – Abrud – Campeni – Vidra – Avram Iancu – Multele Gaina.

Ce n-am stiu eu este cat de nasol sunt ultimii 9 km. Daca stiam sincer nu urcam…

Din Avram Iancu un indicator spre dreapta Targul de la Gaina.  Drumul  macadam, pe alocuri noroi ,  cat sa incapa o masina. Si urca  si urca in coloana de zeci de masini. Pante abrupte, vai adancide , viteza medie sub 10 km/h . Aproape tot drumul cu viteza a-I a  si mai putin a IIa. Ne apropiem de varf si sotiei i se face din nou rau, ca-n Lisabona. O buna bucata de drum imi era imposibil dar imposibil sa opresc. Ii blocam pe toti cei din spate si asta pe o panta unde cu greu tinea si frana de mana. Cu ajutorul lui Dumnezeu dar si al lui Sofronica ajungem pe un platou unde in sfarsit pot sa opresc. Am iesit la aer si oarecum sotia si-a mai revenit.

Intrucat din acest loc se bifurca drumul spre coborare ma hotarasc sa renuntam la excapada. Aici a intervenit Ghiocel care  simtindu-se mai bine a insistat sa urc singur,  sa fac poze si sa ma intorc , ea asteptandu-ma  in imediat apropiera politistilor care dirijau urcarea.

In urmatoarele cinci minute sunt  in varf, ultima portiune de drum fiind poate si cea mai stricata . Singura portiune unde se vedeau usoare urme de asfalt, dar care faceau drumul groaznic.

Am parcat-o pe Sofronica pentru a se odihni, merita saracuta, si am luat-o, cu pe … josul,  spre zona targului , o panta de cca 500 de metri care m-a, facut leoarca , unde mai pui ca incepuse sa picure si prevazator cum sunt am luat din masina nelipsita haina de ploaie.

Aici sus ce sa va spun, targ in toata regula. De la produse artizanale executate de maiesti mestesugari, la mici, bere , chiar si unelte agricole. Si pentru ca pana-n varf mai era o bucata cu un ultim efort  am reusit sa-mi fac o poza in vecinatatea statuii , craisorului muntilor, vestitul erou al locurilor care a a intrat de mult in legenda,  Avram Iancu .

Am admirat imprejurimile  minunate ale locurilor, am filmat putin doar trei minute atat m-a tinut bateria, am facut ceva poze, cu apartul lui Ghiocel eu plecand la vanatoare  „fara cartuse”.

Focul de tabara era gata,  pregatit .

Dupa aproximativ o ora am coborat sa-mi recuperez nevasta, incepand aventura de coborare , care conform spuselor unui politist, drumul de urcat este „parfum”  fata de cel de coborat si avusese dreptate.

Am ajuns cu bine jos, am mai poposit ceva vreme in comuna Avram Iancu unde sarbatoarea era in toi iar la plecare, la circa 5 km, in comuna Vidra,  mi-am intalnit un drag coleg cu care am muncit bine in ultima perioada, dar despre asta poate alta data.

Desi multa lume inconstienta, luata de val, urca pana sus (spun asta pentru ca o data  intrat pe traseul spre Gaina , cale de intoarcere nu mai exista) nu recomand nimanui aceasta aventura. Nu atat pentru conducatorul auto, care cu siguranta trebuie sa fie dibaci, dar mai mult pentru masina, nu merita  s-o stricati,  poate doar daca nu e a voastra …

Posted on 18/07/2010, in Gaina, Muntele Gaina, Targul de fete. Bookmark the permalink. 4 comentarii.

  1. offf am fost si eu ieri dupa un tur de forta Timisoara-Deva-Brad Campeni-Av.Iancu si inapoi dar este destul de obositor avand in vedere ca seara ma asteptau si niste musafiri acasa 🙂 Eu aveam un prieten acolo sus pe muntele Gaina care m-a rugat sa nu urc deoarece drumul este foarte rau si nu merita, exact cum ati spus si Dumneavoastra. Intradevar locuri foate frumoase si oameni placuti.Bine ca nu am luat nicio amenda pentru-ca pe parcursul intregului drum am intalnit nici mai mult nici mai putin de 9 radare din alea deocheate (logan MCV) .Poate nu exagerez daca spun ca zona poate fi numita „ecologica” .Am mai umblat prin Austria in zone asemanatoare si stiu ca austriecii se mandresc cu acest lucru (poluare=0, liniste , miros de fan etc)
    Nu inteleg intentia autoritatilor de a organiza manifestari culturale in vaf de munte si a da voie oamenilor sa urce acolo sus din moment ce drumul este atat de rau.
    Cu ce m-am ales? …am smuls feriga chiar din malul Ariesului pe care intentionez sa o pun in gradinita mea cu flori 🙂

  2. @iosif – Da zona motilor este minunata . Daca ai fost ai vazut cati turisti, foarte multi Bucuresteni, campau pe marginea paraului, in mijlocul satului.
    Mi-ar place mult o casuta mica in zona asta … dar adevarul este , e cam departe (200km).

  3. si mie mi-ar place mult o casuta pe acolo dar cum ati spus si Dumneavoastra distanta fata de Timisoara este destul de mare.Singurul lucru care ma doare ca timisoarean este faptul ca pentru a ajunge undeva la munte ai de mers …pe cand cred ca la Dumneavoastra numai la o simpla deschidere de geam vedeti ceva peisaje sau sa nu mai aduc in discutie faptul ca zona in care locuiti este una deosebita(…campul lui neag, masivul retezat sun o adevarata binecuvantare !) Pacat ca in zona aceea se vad inca multe ruine din vechile fabrici care strica la propriu tot peisajul…..
    V-ati gandit vre-o data ce interesanta este viata ? prin anii 1960-1970 multi moti au plecat in banat pentru un trai mai bun iar acum noi orasenii am vrea sa stam acolo pentru odihna si relaxare.

  4. @iosif – Foarte interesant ce spui, eu fiind din Arad am descoperit la 14 ani Defileul Jiului pe cate l-am apreciat atunci ca cel mai frumos drum din tara. Nici prin cap nu-mi trecea ca viata ma va arunca aici si-l voi face o data la doua trei saptamani. Cat priveste zona montana de la noi da este minunata. Drumuri ne trebuie si demolate, vorba ta, „ruinele” .
    Am sesizat ca de la o anumita varsta ai tendinta de a te retrage spre tara , natura zona linistita. Cat ma priveste desi am trait tot timpul la oras imi amintesc cu multa placere de vacante petrecute la tara. Mi-ar place la tara dar ca un refugiu temporar de oras. Cred ca ar fi mult prea mult sa raman definitiv desi, cum noi ne plimbam tot timpul, cred ca nici n-am sesiza ca stam la tara.
    Sa fim sanatosi si vom vedea ce ne mai ofera viata .

Lasă un răspuns către sip Anulează răspunsul