In sfarsit pe A1 de la Arad la Timisoara

La doua saptamani dupa inaugurare am fost si eu pe A1 de la Arad la Timisoara.

Ma grabeam la Petrosani dar eram si foarte curios. Am mai scris despre ea, am postat filme, asteptam cu sufletul la gura sa o termine. Portiunea Arad- Timisoara am facut-o de sute de ori in tinerete, pe E671,  chiar si cu Skodita.

Aventura a inceput aici . Dupa ce am iesit din Arad, spre Nadlac, dupa Carfour, in urmatorul sens giratoriu (cel din imagine) faceti stanga  :

Ce ti-e viata …

Cu un an inainte, dupa Craciun, sunam la usa mamei  pentru penultima oara . Era bolnava, era grav bolnava, saracuta.

Revelionul l-am facut ca de fiecare data alaturi de sotia mea . La scurt timp dupa am fost chemat de urgenta sa-i alin suferinata ultimelor clipe de viata. Pentru o scurta perioada am avut grija de dansa cum avusese ea de mine toata viata.

Sa stins frumos, ca o lumanare,  pe   28 ianuarie, alaturi de sora si fiul ei.

Anul acesta tot dupa Craciun am revenit in Arad dar usa a trebuit sa mi-o deschid singur…

Un ploaie de lacrimi mi-au umezit ochii plimbandu-ma prin incaperile pustii. Am mers apoi la cimitir acolo unde am condus-o pentru ultima oara. I-am aprins o lumanare !

A fost o mama buna, o mama foarte buna,  a fost mama mea !

Am ramas din nou singuri …

Daca marti eram la Crocna , miercuri la  Arad, joi pe la pranz eram in Petrosani pentru a sta si eu macar o zi, de povesti,  cu copiii mei.

Acestia au sosit miercuri pe seara in urbea noastra si azi vineri, au plecat in Parang , unde vor face revelionul cu o gasca de prieteni. Au inchiriata o cabana.

Din pacate desi au carat cu ei placile, butii, echipamentul de ski se pare ca nu prea au noroc de zapada. Daca azi noapte a nins putin , dar foarte putin, acum la orele amiezii e soare si termometrul arata  +9 grade. Noroc ca sunt tineri si cred ca se vor putea distra, la cumpana dintre ani, si fara zapada, sau cu mai putina.

N-am putut sa ma abtin sa nu le imortalizez plecarea .

Ii pup pe toti Crocnanii mei si sa nevedem sanatosi, de ce nu, poate la Paris

Pentru ca aveam cateva zile libere dupa Craciun, am profitat sa merg pana la Arad, sa-mi vad “proprietatile” . Si pentru ca de pe facebook aflasem ca mi s-au intors neamurile din strainataturi , dar si pentru ca la partea lichida eram deficitar (cei care cunosc zona stiu la ce ma refer) am facut un ocol de cativa kilometri  si prin Brad – Varfurile  am ajuns la Crocna.

V-am mai spus si ma repet , cand trec de  Avram Iancu spre Gura Hont,  furnicaturi  imi trec prin tot corpul. Pasesc pe taramul stramosesc, acolo unde  au trait si au trudit  bunicii si strabunicii mei. Iar cand ajung la Cris , cred ca Lazut se numeste locul, imi revin in minte toate amintirile copilariei…

Cabana Cheile Butii

Oamenii astia chiar n-au avut noroc , ma refer aici la patronii cabanei  …

Urmaresc de ani de zile zona si mai ales partia de ski care in mod normal trebuia sa aduca multi turisti si  de ce nu si bani.

Din pacate n-a fost asa, lipsa zapezii , de mai multi ani, a estompat serios afluxul de turisti in zona. Cum va spuneam zapada era dor pentru poze .

In cautarea zapezii …

Dupa doua zile de stat in casa, de mancat si de baut,  am considerat oportun sa iesim putin.

Pentru ca nu am primit  nici o destinatie de la consoarta  am decis sa cautam zapada spre Cheile Butii, respectiv drumul lui Basescu .

Eu sunt de parere sa-i schimbam numele pentru ca daca era al lui acum era terminat  si va aratam poze si de la Herculane .

Vin colindatorii …

Tudor Gheorghe

Tuturor celor ce au deschis cel putin o data  acest blog , si nu numai lor, le doresc, din inima :

un Craciun Fericit  alaturi de cei dragi  !

Google asta stie tot !

Mosul e pe vine … mai are doar cateva mii de kilometri de facut, acum e doar in Japonia . Google asta stie tot !

Daca vreti sa stiti, cu exactitate, cum inainteaza urmariti linkul .

Deci, rabdare copii ! Vine !!!

Impodobeste mama bradul !

Dar la noi l-a impodobit mai mult tata. “Mama” era in convalescenta dupa o urata criza  …

Zic mama, cu ghilimele,  pentru ca este vorba de prima mea sotie, Ghiocel , cea de a doua  mea mama. Prima, saracuta, impodobeste pentru primul an bradul lui Doamne Doamne acolo sus, sus de tot, in ceruri .

Anul acesta bradul nostru a mai scazut putin in inaltime. Din comoditate, dar si pentru schimbare, am mai renuntat  la un element.

Premierea 2011 in imagini

Cum precizam in graba, ieri  a avut loc premierea.

Chiar daca nu toti au fost pe locul I cu siguranta cu totii ne-am simtit  foarte bine in anul competitional incheiat.  Unii au progresat chiar mult, vezi Andrei, locul II anul asta locul III anul trecut, dar si Alexutu care pe zi ce trece ma uimeste tot mai mult.