N-am stat nici astazi …

Pentru ca in week-end mi-am facut ordine in poze,  transpunadu-mi pe un hard disk toate pozele de pe CD-uri, in dorinta  de a le avea pe toate la un loc , vreu sa va spun ca nu am stat de loc , si au fost destul de multe .

Mi-au sarit in ochi pozele de la  ”Intalnirea de 30 de ani de la terminarea liceului ” , liceul meu drag din Arad.  Cum Aradul este prima mea dragostea si mult mai tarziu Petrosaniul, am incercat sa creez o pagina speciala cu acest eveniment, pe care voi mai adauga ,din 10 in 10 ani,  cu conditia sa mai traim…

Pentru inceput cum aratam pe tabloul de sfarsit de an scolar 1972-1973, la absolvire,  restul il puteti vedea pe noua pagina ” 30 DE ANI LICEU ” , inclusiv lista complecta cu numele colegilor, preluata de pe siteul liceului.

Strandul Neptun , strandul tineretii mele

Spre seara, in jurul orei 18,am dat o raita prin “targ” sa vedem ce-i mai nou. Tinta a fost sa mai vad strandul, locul de care ma leaga o multime de amintiri.

Surpriza a fost ca desi era seara la intrare am fost nevoiti sa platim 2,50 lei de caciula.

Sambata, Arad – Timisoara de 3 ori

Pentru ca Ghiocel trebuia sa ajunga la ora 8,30 la Timisoara la o sedinta ne-am sculat, cu noaptea-n cap, dis de dimineata.
La ora 5 plecam din Petrosanica la ora programata sa ajungem la destinatie. De data asta am mers pe traseul Caransebes-Resita-Timisoara, un drum mai lung cu 50-60 de km, dar foarte bun si interesant. Aveam informatii ca cel prin Caransebes-Lugoj-Timisoara este o porcarie – se tot asfalteaza de 20 de ani si nu se mai termina,  la fel ca manastirea lui Manole…

Si pentru ca nu aveam ce face pana la ora 13 in Timisoara m-am decis sa merg, acasa, la Arad, la mama  urmand sa ma intorc, sa o recuperez pe Ghiocel.

Asa am si facut.

Din nou la mama

Vineri dupa un tur Deva- Lipova- Timisoara am ajuns spre seara la mama, la Arad .

Caldura mare mon cher, 32 de grade , mult prea mult pentru Ghiocel. Eu as zice c-o suport mai bine.

Problema e ce facem azi sambata. Dupa mine as merge la strand, Ghiocel ar vrea la Gyula, in Ungaria. Acum vedem cand se scoala , inca doarme . Ori cum o sa vedeti poze …

1 Mai, 1958

In Paduricea din Arad, de fapt intr-un parc care asa se cheama, se sarbatorea…

Eu sunt cel mai mic . Parintii mei sunt pe stanga, cei din spate . Patefonul era al bunicului . Avea o manivela care angrena un arc care invartea un platan pe care se gasea o placa de ebonita . Cunosc bine mecanismul, doar eu l-am stricat … voiam sa-i aflu pricipiul de functionare… si l-am aflat ….

Intrebarea mea este : Se mai aduna aradenii in Padurice  de 1 Mai  ???

Aradeni la Straja

Vineri aflandu-ma, intamplator, pe mess,  prietenul meu Severica imi comunica ca vin la Straja in week-end 6 persoane.

Era vorba de Tepes, Pusa, Mihaela, Ana, prietenul ei si d-l Sever. Ne intelegem sa ne vedem sambata. Cum vineri ninsese putin, temperatura era sub zero grade se preconiza un weekend reusit. Pe la 10 m-am urcat pe Sofronica si-am plecat, fara Ghiocel, care nu rezista si nici nu-i plac urcusurile.

Am ajuns repede pana aproape in varf, cand m-am impotmolit .