De la Strei la Raul Mare, in Parcul National Retezat

In weekendul  trecut am poposit  putin pe marginea Streiului, la varsarea Raului Mare si a paraului Galbena. Am gasit un loc umbros, cred ca s-a retinut ca lui Ghiocel nu-i place  soarele si caldura.

Am mancat bine si am facut putina plaja.  Ba am reusit sa fac si anumite treburi gospodaresti …

Rezervatia de zimbri Hateg – Slivut

Desi traversam Hategul de doua-trei ori pe luna, n-am mai trecut de mult pe la rezervatia de zimbri.

In weekendul trecut, dupa ce am mancat si am facut putina plaja pe marginea Streiului, ne-am continuat drumul , facand un ocol, pe partea dreapta a acestuia, in sensul curgerii,  pana in Bretea Romana.

Am rams uimiti de soseaua  proaspat asfaltata si trebuia sa vedem unde duce .

In cautarea primaverii …

In zona noastra depresionara primavara se face mult asteptata.

Sunt zile bune de cand ciresul meu de pe balcon este plin de muguri dar din cauza temperaturilor scazute,in special noaptea,  n-a indraznit sa infrunzeasca , sa infloreasca .

Am plecat duminica spre  Deva,  la Targul de  Pasti (parca asa se numeste). La Hateg am cotit-o pe drumul spre Salas, considerat de mine mult mai interesant.  Aici natura  incerca sa reinvie , motiv pentru care  am simtit nevoia sa opresc sa mai fac niste poze.

Nu sunt poze profesioniste sunt …pozele mele.  Poate unii sunt interesati sa vada cum soseste primavara , la noi in zona Hateg – Salas !

HATEG, Voicu, baiatu’ lui dascalu’ din Crocna

Ieri la ora unu inca eram in casa, parca nu aveam chef de plimbari. Si totusi pentru ca era soare (desi afara erau +2 grade ) am hotarat sa iesim. Trebuia sa-i schimb, un bec ars lui Sofronica. Dincolo de Baru opresc, o indrept  pe Sofronica cu fata spre soare (ca sa nu inghet) si schimb becul . Se schimba nasol tare din cauza unei sigurante.

Ne continuam drumul pana la Hateg.  Facem cumparaturile saptamnale la supermarket si cand sa ne urcam in masina un tip inalt imi arunca o ochiada. La inceput n-am sesizat dar mi-am revenit repede strigandul Voicu ! Era intradevar Voicu, baiatu’ lui dascalu’ din Crocna. Nu ne mai vazuseram de foarte multi ani si unde mai pui ca noi in Hateg suntem ca acasa.

De 30 de ani de cand sunt in Vale nu ne-am intalnit nici o data in oraselul lui.