Aradul e trist si el …

Dupa multi ani prima data cand am mers la Arad fara nici o tragere de inima a fost sambata, ziua cand prietenul meu Misu era condus pe ultimul drum.

A fost multa durere, multa lume si foarte, foarte multe flori . Prietenul meu a fost foarte, foarte iubit dat fiind multimea de prieteni rude si cunostinte care l-au insotit pe ultimul drum .

N-au lipsit copiii, cei carora si-a inchinat intreaga viata.

Au fost o data trei prieteni

Au fost o data trei prieteni : Nelu, Misu si Sever .

Initial erau doar doi,  Misu si Nelu , ne cunosteam de la gradinita. Ulterior a aparut si Sever cand s-a mutat pe strada noastra. De atunci am ramas nedespartiti pana la terminarea liceului cand fiecare a luat-o pe drumul lui.

Cu toti am facut scoala la Liceul nr.2 eu fiindcel mai mare .  Prima tigara, primele chefuri le-am facut impreuna.

A murit Misu !

Doar ce ajunsesem acasa si suna telefonul. Sever din Israel: a murit Misu  ! am inmarmurit.

Prietenul nostru din copilarie, unul din cei trei care eram mai tot timpul impreuna, nu ma este printre noi . A trecut, primul,  dincolo dupa ce aproape un an s-a luptat cu o boala cumplita  : cancerul.

Profesor de sport, la fel ca si sotia lui Mariana, l-am necajit nu o data in confruntarile noastre sportive. Ne placea tare  sa ne tachinam,  dar una peste alta am tinut mult  unul la altul.