Zilele trecute ne admonesta Andrea  ca am trecut pe langa Frankfurt si n-am contactat-o . Ghiocel sublinia si ea : ” pe unde n-a umblat Sofronica…”   Iosif ne povesteste despre trasele lui …

Ei bine domnilor si doamnelor Sofronica n-a umblat pe unde  … nu e verde.

Se poate da clic pentru a marii harta.

Traseele sunt marcate cu verde iar patratelele galbene sunt puncte pe unde am fortat softul ” AutoRute” sa o ia, dar cu siguranta punte pe unde am trecut.

Am muncit ceva ca sa pun pe harta toate traseele facute in patru ani , dar asta o sa ne ajute pe viitor, in alegerea noilor trasee.

Totul a inceput acum patru ani, in 2006, cand fiul nostru Criserb.com a facut prima iesire cu masina, in afara tarii, pe Coasta de Azur. Ne-am abitionat si noi , am mers pe acelas traseu , ba mai mult, pana la Barcelona , si de atunci a inceput sa ne placa si daca nu facem doua iesiri pe an , suntem bolnavi.,

De precizat ca pana la aceasta data am batut tarisoara noastra in lung si-n lat. In fiecare an am fost la mare, Marea Neagra, de obicei la Mamaia.In afara fuseseram plecati doar in Cehia , Rusia, Bulgaria si daca am omis ceva ma corecteaza Ghiocel.

Si ca sa inchei in toti acesti ani am parcurs peste 30.000 de km in afara tarii, softul imi spune ca am mers efectiv cca 44 de zile non stop (opt ore pe zi) iar consumul realizat de Sofronica, il laud de fiecare data,cand am ocazia, a scazut treptat de la 5,3l/100 la in 2006,  la 4,7 l/100 in toamna lui 2009.  Explicatia ar fi ca masina s-a rodat dar si ca am capatat oarece experienat.

Foarte important toate iesirile le-am facut cu Sofronica.

Cu ceva timp in urma scriam cateva randuri despre cel mai mare salon auto din lume , cel din Frankfurt.  Ei bine iata ca prin intermediul lui Andrea , o doamna de pe meleagurile noastre stabilita in Germania, am intrat in posesia a o multime de prospecte  de la faimoasa expozitie dar si a catorva CD-uri cu poze dintre care unul cu masinile expuse la grandioasa manifestare.

Nu mai am ce comenta . Desi initial imi doream mult s-o vad, am ajuns la concluzia ca mai bine ca n-am vazut-o. Si stiti de ce ?  Pentru simplu motiv ca mi-as fi facut foarte mult sange rau.

Dar priviti doar cateva fotografi selectate de subsemnatul:

Inca o data , MULTUMESC ANDREA !

Cine n-a auzit sau chiar vazut faimosul parc de distractii Vienez , Prater.  Noi l-am mai vazut in vreo doua randuri. Cu toate acestea nu ne-am dat in faimoasa roata. De data aceasta pentru ca initial plecaseram, din nou, la City Sopping Center, si fiind duminica era totul inchis, am hotarat sa revenim iar copii si sa mergem la Prater.

Zis si facut, dar odata ajunsi eu voiam cu roata. Ghiocel care nu are atata adrenalina m-a lasat sa ma dau singur. Singur e un fel de-a spune caci a trebuit chiar sa stau la coada cateva minute pana sa urc in vagon.

Si acum incepe distractia.  Asteptandu-mi randul, 8 persoane din fata mea se urca in vagonul cu numarul 12.

M-am imuiat putin cand am vazut ca urmeaza sa ma urc in vagonul cu numarul 13.  Ma uitam la vagon, ma uitam la inaltimea rotii si ziceam in gandul meu, mai asta sa-mi fie sfarsitul …. ce desteapta a  fost Ghiocel ca n-a venit.  Rotitele mi se invarteau si spre bucuria mea urmatorul vagon era cu numarul 14, lucru care m-a linistit putin.

Urcam si roata incepe sa se invarta. Urca putin, opreste, coboara cei din vagonul urmator si tot asa pana ajugem in varf . Teama mi-a disparut filmand si fotografiind, cand pe stanga cand pe dreapta, alaturi de ceilati  7 turisti de nationalitati ciudate.

Vagonul se balanseaza pe axul sau dar nu tare.  Cand ne apropiam de punctul cel mai inalt , ca si un facut, vantul sufla cu tot mai multa  putere,  lucru ce din nou m-a pus pe ganduri cateva momente.

Dar am inceput coborarea si lucrurile au intrat in normal.

Cred ca toata distractia a durat cca o ora, timp in care roata a facut o rotatie complecta.  A fost o experienta interesanta chiar daca putin, dar foarte putin, mi-a fost teama.

Dupa coborare ne-am mai plimbat prin parc, am facut poze,  am luat cateva suveniruri, si pentru ca se facea de ora unu  am pornit spre casa, respectiv Arad.

Am parasit Viena si am pus tempomatul pe 130 viteza maxima legala pe autostrada Austiaca dar si Ungara.

Catelul lui Ghiocel, foarte trist ca se intoarce  acasa,  urmarea melancolic si mandru, cu suvenirul la gat, traficul. Pentru el aceasta a fost prima iesire “inafara”.

Si asa s-a terminat concediul pe anul 2009 . La ora 19 eram la masa la mama.

De la Linz la Vienna am ajuns repede, cca doua ore, 180 de km. Primul lucru ne-am cazat. De data asta am avut noros. Apoi amplecat, unde credeti, la choping – City Choping Center Sud – Dupa trei, patru supermagazine eram terminati.

Am vazut un alt magazin de masinute ( atentie criserb.com) . Am vazut un Oby cu niste lucruri care mi-au placut.  O veioza cu zeci de culori Phylips, un suport de brad deosebit, cu un fel de criket, care supota brazi cu tulpina de diferite dimensiuni, un dispozitiv ingenios de desfundat chiuveta respectiv wc-ul, un mop daca-i pot spune asa care stie sa se stoarca singur, printr-un sistem de parghi, ce sa va mai zic mi-au placut multe dar n-am cumparat nimic.
Intr-un altul am cumparat un ventilator de USB pentru laptopul lui Ghiocel.  Am obosit tare  …
De aici am plecat in centru pe langa faimosul Dom Stepfano… Dupa ce am parcat in subterana de la Rolex, o parcare pe care o folosim de fiecare data , cu toate ca nu e de loc ieftina, dar e in centru, centrului ne-am pregatit picioarele pentru o noua oboseala.

Ne-am amuzat de multitudinea de artisti ambulanti. Unul plimba o bila de pe omana pe alta, parea a fi magie … alti, vreo patru faceu un adevarat spectacol de gimnastica acrobatica, presarat cu mult umor.

Un alt tip care facea spectacol langa Dom cu un mosor

Ne-a incantat, poate cel mai tare, un papusar care cu o marioneta care canta la pian, aduna banutii de la spectatori.

Melodiile erau slagare indragite noua asa ca aveau mare priza la public. In momentul cand cineva ii arunca un banut ii iesea un ochi din orbita, vreo 30 de cm,  sa vada cate o data suma de pe banut dar de cele mai multe ori picioarele sau alte parti semnificative din corpul admiratoarelor . Dragut….
De atata umblat ni s-a facut foame .Am mancat un snitel Vienez in apropierea domului.

In sfarsit …

Apoi niste maroni, nici pe departe asa bune ca cele de la Linz.

Ne-am mai plimbat pe stradutele aglomerate de toate nationalitatile  planetei.

Franti de oboseala, la o ora inca “tanara” ne-am retras spre ultima resedinta.

Aici Ghiocel constata cu tristete ca n-am stat in concediu – efectiv -  decat 8 zile … “nici macar zece …”

La postul cu “Bravo Loeb , bravo Citroen” mi-a comentat un domn Iosif, din Timisoara.

Pentru ca avem aceleasi slabiciuni, respectiv Citroenul, atat C4 dar si C5, am vrut sa-i dau un raspuns mai detaliat.

Iata comentariul sau:

Iosif (10:29:15)

Si pe al meu :

@Iosif – Draga Iosif,  sincer ma bucur ca m-ai gasit. Din  cele ce-mi spui ne asemanam foarte mult.  Si mie mi-a placut latura sportiva la C4, diferenta intre noi este ca eu am cu 24 de ani mai mult. Sofronica – a se citi Citoen C4, coupe -este a cincea sau a sasea masina , precizez noua ( de fapt toate au fost noi) dar cu care am facut cei mai multi km in 4 ani ( respectiv 145.000). Este una dintre masinile care ne-a purtat si pe noi , cum bine ai spus … “pe unde ne-a taiat capul”.

In Sofronica inca n-am dormit, sti de la o varsta e mai greu, dar in schimb am dormit de cateva ori in celelalte. Noi n-am scos bancheta din spate la plecare ,dar am burdusit masina, inclusiv pe bancheta din spate, cu bagaje.  Se intelege ca la intoarcere erau mult mai multe,dar asta datorita faptului ca duceam cu noi foarte multe lucruri inutile de care practic nu ne atingeam. In ce priveste ” permisul a doua concedii pe an” exceptand faptul ca ne cazam , ca o medie la 50 EU/noapte, ca platim combustibilul (ultima data 4,7% pe 3000 de km, motorina) cu mancatul mai mult din traista (nici unul din noi nu suntem pretentiosi) niste suveniruri si doar atat.
Si eu i-am propus lui Ghiocel noul C5 dar , ea, ca ea e cu banii la noi, mult mai relista,  a mai amanat vanzarea lui Sofronica. Imi place C5-ul dar poate mai mult Honda Civic care mi-as dori sa fie urmatoarea noastra masina. Ne-am propus ca doi trei ani sa mai tragem de Sofronica. Merge foarte bine , consuma nemaipomenit de putin , are si demaraj ( 11,2 s/100km) sunt, ma repet pentru a nu stiu cata oara, FOARTE FOARTE MULTUMIT !

In ce priveste sugestiile tale de concediu mare parte din locatiile indicate le-am vazut deja, unele chiar de mai multe ori cum ar Cote d’Azur, de la Menton pana la San Tropez,  Paris, Liechtenstein, Francfurt – doar am trecut prin el-, Amsterdam . In schim unele nu le-am vazut si-ti multumesc pentru sugestii. Ma refer aici la:

Passo dello Stelvio  care am localizat-o cu AutoRute in Alpii Italieni, undeva in apropiere de Bolzano;

Zermath, Saas Fee,  le-am localizat in Elvetia;

Chamonix in Franta in Mont Blanc;

Te rog sa-mi confirmi daca  am identificat bine ultimile trei, patru locatii cu atat mai mult cu cat softul meu AutoRute de care sunt nedespartit nu-mi indentifica nici un drum catre Zermath si Saas Fee.  Sper sa nu fie chiar pe crestele muntilor , nu de alta dar nu vreu s-o pierd pe Ghiocel ( citeste prima mea nevasta, dar probabil si ultima) .

M-as bucura sa mai schimbam impresii de calatorie.

PS. Acum in final am reusit sa-ti vad pozele de pe  Facebook . Sunt foarte frumoase, ti-am facut si unele comentarii.

Francezii au facut sapaturi arheologice si au gasit la 50 m adancime resturi de fire de cupru. Dupa ce au fost cercetate cu atentie de oamenii de stiinta, s-a tras concluzia ca stramosii francezilor, Galii, pusesera la punct o retea de telefonie subterana. La aceasta neasteptata veste, nemtii, ca sa nu ramana mai prejos, au inceput si ei sa sape si pe la 70 m adancime au gasit niste resturi de sticla de unde, dupa alte cercetari, au ajuns la concluzia ca stramosii lor, Gotii, pusesera la punct o retea subterana de fibre optice.. Cercetatorii romani au inceput si ei sa sape, si cum pana la 250 m nu au gasit nimic, au ajuns la concluzia ca dacii comunicau wireless.

Primit pe mess de la Andrei.

Pentru a sasea oara campioni mondiali Loeb cu Citroen. Nu-i rau , Sofronica este mandra de surata ei ….

[Sursa]

Inevitabilul s-a produs, am inceput intoarcerea … Inca inainte ca ceata sa se ridice peste Alpi, am parasit ultima locatie . Timpul incepe sa ne preseze. Prin urmare drumul la intors este doar pe autostrada.

Primul popas la Rosenhain, ca sa nu putem spune ca n-am fost si-n Germania. M-au impresionat niste fructe “umfalte” cu pompa, dar si preturile lor europene -0,90 eu 1/2 kg de struguri si exemplele ar putea continua.

Al doilea popas la Salzburg unde printre altele am vizitat un magazin intreg cu masinute teleghidate, gen Monstruletul din Carpati. Scule pentru ele, piese de schimb, anvelope ce mai un super magazin pentru asa ceva. Poza vrea sa indice locatia, stiu eu pentru cine.

Magazinul cu pricina , cel din poza de jos, este situat in coltul din stanga a pozei de mai sus.

Al treilea popas si ultimul pentru ziua de ieri a fost la Linz.

Aici ne-am plimbat pe malul Dunarii, am vizitat centrul, am mancat maroni -castane prajite- si abia dupa a doua portie ne-am dat seama cat de destepti sunt Austriecii, sau cat de p …i  noi. Pungile erau lipite cate doua. Una mai mare in care ti se puneau castanele si una mai mica unde puneai cojile.  Interesant NU ? Nu se arunca pe jos …

Dupa o multime de poze si un frig destul de mare, mai alespe podul de pe Dunare ne-am dus spre cazare.

Fiecare avem pe cineva sa plangem de care ne aducem aminte zilnic, mai rar sau numai de 1   noiembrie.

Amintiti-va de cei dragi voua care s-au dus, aduceti-le un omagiu  si hai sa-i comemoram impreuna.
Eu ii plang pe tata si pe bunicutii mei dragi  care desi plecati dintre noi de mult, timpul nu reuseste sa le estompeze amintirea

Si pentru ca nu sunt azi, cum s-ar cuveni la capataiul lor, in Arad, o sa le aprind aici pe net o lumanare virtuala ca semn al recunostintei mele vesnice.

Asa e viata, uneori te indeparteaza de casa  … o sa fie comemorati si ei, de fiul si nepotul lor, aici in cimitirul din Petrosani, alaturi de parintii lui Ghiocel,  socrii mei, care ne-au parasit si ei de multa vreme .

Dumnezeu sa va odihneasca,  dragii nostri !

Era tot ce nu aveam. Asa ca avand programatorul printre noi, pe Andrei, i-am dat tema de casa ” Soft pentru o tabela electronica la meciurile de tenis de masa” .

Stiam ca-i un fleac, pentru domnia sa, si … s-a rezolvat.

Mergea bine dar eu care am ceva experienta privind softurile – ma refer la cele in FoxPro -  am considerat ca programelul poate fi imbunatatit. I-am cerut initial pe langa  a ne arata scorul la seturi si pe partide sa salveze intr-o baza de date rezultatele. S-a rezolvat. Apoi ce-mi trece prin cap sa ne indice calculatorul, poate am omis sa va spun ca tabela electronica consta intr-un ecran de PC,   cine serveste.  S-a rezolvat si asta.

Acum am sesizat caci calculatorul poate sa ne indice , la meciurile de dublu,  nominal, percoana  care  serveste. Si asta s-a rezolvat, indicand printr-un cerculet bliking rosu persoana care serveste. Nemultumit am dorit ca inclusiv numele persoanei care are serva sa fie pe blinkink rosu, restul fiind cu galben. Merg toate struna.

Ba mai mult d-l programator are si el idei . Cand o persoana castiga un set calculatorul ii canta o melodie. Acum tre sa fac rost si de boxe pentru calculator. S-a rezolvat si asta prin donatia d-lui SiQ.

E bine credeti-ma … o sa-l mai imbunatatim, spre disperarea d-lui Andrei.

Si pentru ca n-am vazut  la nici un club de tenis de masa o astfel de tabela , pe care o consider utila, sunt imputernicit de programator, Andrei, sa-l valorific pe piata .

Cei interesati ma pot contacta  . Bineinteles avem si versiune Demo. Programul poate  fi imbunatatit la cerere. TENISMENI dar si FURNIZORI DE SERVICII de tenis de masa indrazniti si contactati-ma .