Nu mai am mama !


Cum frumos  spuneau Cristi si  Ghiocel de cateva zile nu mai am mama.

M-a parasit, ne-a parasit, dupa o destul de lunga si grea suferinta. Sunt totusi multumit ca a murit alaturi de mine, cu toate ca o distanta de 250 de km ne despartea.

Am fost plecat la Arad  ceva timp unde am avut grija de ea. Grija, asa cum avusese  ea saracuta, grija de mine  toata viata.

Am hranit-o am ajutat-o sa mearga la toaleta,  ba chiar i-am administrat, eu insumi, injectiile de morfina ca sa-i usurez durerile ce cresteau pe zi ce trecea. Intr-un tarziu si-a dat sfarsitul  vineri in jurul orei 10 dimineata.

Peste noapte a ramas in casuta ei, apartamentul la care platise 30 de ani, si in care era extrem de fericita.  Un singur lucru imi ceruse draguta, sa-i cumpar un sicriu frumos …

Azi de dimineata Cristi ma suna ca sa-mi spuna , citez : ” sti ce sicriu are mitropolitul Bartolomeu Anania ?… identic cu cel luat de tine lui tanti mami … ”  .

Cred ca acolo sus unde este, este multumita pentru ca a avut  la catafalc intreaga familie : fiul, nora, nepotul cel drag dar si mai nou intrata in familie, Dana si  nu in ultimul rand si pe  sora sa. Sicriul a fost asa cum si-a dorit, cel putin mie mi-a placut .

Vreu sa subliniez ca a fost inconjurata tot timpul de vecinii,  nemaipomeniti, care zi de zi erau la patul ei, aducandu-i o portocala o floare ba chiar mancarea pe care in ultimile zile o cam refuza.

Incerc sa le multumesc si pe aceasta cale familiei Don, doamnei  Droni,  fam Hornea Flori si Mihaela pentru tot ceea ce au facut pentru mama mea. Ii multumesc si matusii Lenuta , soara mamei, cea care a veghet-o pana-n ultima clipa.

VA MULTUMESC TUTUROR DIN SUFLET, VA RAMAN VESNIC INDATORAT !

Dupa o noapte asezata in capela Demian a cimitirului Eternitatea din Arad, duminica la ora 13, pe un frig de minus multe grade, inconjuarta de  rude, prieteni, vecini si colegi,   insotita de preotul Baba a fost depus alaturi de sotul ei, talal meu, care ne parasise cu vre-o 25 de ani mai devreme.

DUMNEZEU SA TE ODIHNEASCA MAMA  ALATURI DE TATA !

Imi cer scuze de data aceasta bunicilor, care-si duc somnul de veci la doar cativa metri de tata, pentru faptul ca la capataiul lor n-am apucat , de data aceasta, sa pun o floare.

DUMNEZEU SA VA ODIHNEASCA  si pe voi !

 

 

 

 

 

 

 

Posted on 01/02/2011, in mama. Bookmark the permalink. 11 comentarii.

  1. sip,
    condoleante!

    e cam macabru articolul 😦

  2. ce ati pus aici sunt detalii de „babe”, pe mine m ati lasat fara respiratie… rascoliti o durere ce trebuie lasata sa se cimenteze…

  3. Cu toate ca acest articol va fi sters, va transmit sincere condoleante!

  4. Cum eu am mai zis, sunt lucruri care nu tre’ sa fie publice.

    Pozele nu aveau ce cauta online…

  5. Odihneasca-se in pace!

    • Regret nespus de mult aceasta veste trista si stiu cat de mut te-a iubit , s-a jertfit pentru tine si se bucura pentru tine si pentru realizarile familiei voastre !
      Fie-i tarana usoara !

  6. Sincere condoleante si D-zeu sa o ierte si sa o odihneasca !

  7. Va multumesc tuturor !
    Partial am tinut cont de parerile voastre, am sters pozele.
    @nstc – Mi-ar place sa-ti cunosc numele din moment ce tu ma sti.

  8. sa se odihneasca in pace ! Pot intelege durerea ta…si sint convinsa ca de acum nici un drum la Arad nu va mai fi ca innainte…dar moartea trebuie acceptata…pentru mine a fost foarte dureros sa o vad pe mama in ultimii doi ani…infrinta , neputincioasa…din femeia care a stitut sa infrunte orice greutate , a ramas doar o umbra…si abia stind la capatiul ei am inteles ca multe din invataturile ei…isi pierdeau sensul…a lasat tot in urma…nu a luat nimic cu ea…pentru ce atita zbucium? Alte chestii pe care mi le-a dat de-a lungul timpului au primit semnificatii noi…la fel ca si tine si eu am simtit ca ultima dorinta e foarte importanta…sincere condoleante!

  9. Condoleante pentru durerea prin care treceti. Dumnezeu sa o odihneasca in pace iar pe dumneavoastra sa va mangie si sa va ajute sa depasiti acest greu moment.

  10. @Andrea S – Ca ori ce mama, mama mea a fost cea mai grozava. Saracuta, si ea, a fost macinata de cancer pana a ramas doar os si piele.
    Apropo de drumul la Arad. Cum am ajuns la Petrosani, din instinct, am vrut sa-i dau telefon, sa o linistesc ca am ajuns, asa faceam de obicei. M-a apucat plansul si asta a fost…
    Voi trece peste toate astea , imi place sa cred ca sunt tare, asa cum a fost si mamica mea toata viata , s-a luptat cu viata, cu bolile, si mai tot timpul singura, pentru ca, copiii ei erau la Petrosani si nu voia sub nici o forma sa-i deranjeze.
    Iti multumesc pentru cuvintele frumoase !
    @Felicia – Multumesc frumos Felicia !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: