Concediul 2011 toamna s-a terminat


Ce e frumos, trece repede  … asa se intampla si cu concediile .

Dar sa nu-l suparam pe Dumnezeu cel care ne-a calauzit 4250 de km, din care majoritatea prin Alpi. Am inceput cu cei austrieci, am continuat cu cei elvetieni, ca apoi sa intram,  doar cativa km, pe teritoriul  italian si din nou Alpii elvetieni .

Daca ideea initiala a concediului a fost sa-i urmam, terestru,  o parte a traseului facut de Toma Coconea, in memorabila sa cursa de la X-Alps, de la Salzburg la Monte Carlo, ulterior traseul l-am pastrat doar pe o mica portiune,  undeva din Italia, zona Lacului Como prin  Lugano pana  putin dupa Sion, in apropiere de Montreux .

Fata de cele trei variante avute initial  in final am ales-o in mare parte pe prima, cea care trebuia sa ne  duca pana la Charmony de Mont Blanck in apropiere de Geneva.

Modificariel au fost urmatoarele :

Nu am mers prin Serbia – Croatia – Slovenia,  Ghiocel considerand drumul necunoscut si oarecum periculos, vizavi de Cosovo.

Am urmat sudul Ungariei, pe un drum de acum cunoscut,  prin Pecs,  intrand in Austria undeva langa Graz .

De aici am traversat Austria in diagonala pana la Bad Gastein – o statiune minunata in apropiere de Salzburg.

Ocolind autostrada am cautat sa savuram peisajele minunate din Tirol, prin Zell Am See si  Innsbruck, pana ce am ajuns in apropierea granitei  cu Elvetia, la Prutz.

Traseul pana aici l-am facut in trei zile, prima am poposit la Graz, unde am ramas doua zile:

A doua langa Worgl :


iar cea de-a treia  zi ne-am cazat la Prutz.

Am intrat in Elvetia in ideea de a ajunge la San Moritz o statiune minunata, care as putea s-o numesc : „Monte Carlo” al Elvetiei.

Ne-am cazat peste noapte in Italia, pe malul Lacului Como, in localitatea Sorico pentru  ca a doua zi, pe la Lugano, sa intram din nou in Elvetia.

Prin Pasul Novena  ajungem la Sion unde ne cazam relativ aproape, doar ca la ceva altitudine, in  Haute Nendaz , o alta statiune Elvetiana de nota 10.

Urmatoarea escala trebuia sa fie la Chamonix Mont Blanc, in Franta, situata la doar cativa kilometri de granita Elvetiana.

Dar pentru doua motive am renuntat la ea : primul, Ghiocel nu mai suporta altitudinea si al doilea , avem OROARE  de a mai  traversarea granitele elvetiene ( o sa aflati cat de curand si de ce). In aceste conditi am virat la dreapta spre Montreux si Lausanne.  Spre seara am ajuns la Geneva,  destinatia noastra finala.

Aici am stat un weekend .

In prima zi am vizitat CERN-ul -European Organization for Nuclear Research- iar in cea de a doua, Geneva. Toate astea multumita tinerilor Lapadatesti dar si seniorilor care au insistam mult sa-i vizitam si carora le multumim si pe aceasta cale .

Am vazut CERN-ul  acolo unde specialisti, din toata lumea, cauta „particula lui Dumnezeu”, asa numita, particola zero.

Ne-am despartit de gazdele noastre luni plecand spre Innsbruck, prin Berna si Zurich, orase al caror centru nu ne-a scapat. Dupa Vaduz ne-am cazat in Austria .

Viena  a fost ultima escala, de o noapte,  inainte de a ajunge la Arad. Vremea nasoala ne-a impiedicat s-o mai vizitam spre disperarea lui Ghiocel.

Cam asta a fost …

Sofronica ne-a condus fara probleme 4250 de km, cu un consum de 4,6 l/100 km (cel mai mic obtinut de subsemnatul intr-un concediu – recordul fiind de 4,9l/100km) si o viteza medie de 60 km/h.

Marea nerealizare este ca n-am vazut Pasul Stelvio considerat de unii  in primele 10 drumuri, cele mai grele din lume, de altii, din cele mai frumoase dar am convingerea  ca in acest concediu am mers pe drumuri la fel de frumoase si poate chiar mai periculoase.

Amintitile sunt multe si frumoase, vacanta a fost presarata cu tot felul de peripetii, pentru unii frumoase petru altii chiar nasoale,  tineti aproape si o sa aflati multe .

Aveti mai jos, pentru cei interesati, marita harta primei parti a traseului :

iar mai jos, cea de a doua parte.

Anunțuri

Posted on 14/10/2011, in CO, Concediu, Concediu 2011, Concediu toamna 2011. Bookmark the permalink. 8 comentarii.

  1. frumos concediu!ma bucur pt d-voastra!sofronica tine la drum nu gluma!

    • Da Sofronica a mers ca unsa … Paradoxul este ca pe zi ce trece parca merge mai bine si consuma tot mai putin. Asta in conditiile in care pe autostrada (si la intoarcere tot drumul a fost pe autostrada,, de la Geneva – la Mako,) am mers nonstop la limita maxima de viteza admisa de lege.respectiv, 120 Elvetia, 130 Austria, si Ungaria.
      Sunt foarte multumit de ea are 6 ani si 210000 km.

  2. Asteptam cu nerabdare detalii ! Multumim ca ne purtati prin frumoasa noastra Europa !

  3. Pacat ca nu ati ajuns la Chamonix, dar daca aveti probleme cu altitudinea este de inteles. In plus trebuie sa ai vreme frumoasa pentru ca altfel nu are sens sa urci pe Aiguille du Midi.

    Un concediu superb, va asteptam si la anul 🙂

    • Totul e bine cand se termina cu bine ! Se pare ca am terminat-o cu muntii inalti, mie mi-ar fi placut dar … sa fim sanatosi !
      Acum va asteptam noi pe voi cand reveniti in tara. Ne bucura mult faptul ca ne-am cunoscut si ca ne-am inprietenit asa repede.
      Toti trei sunteti minunati ! Va pup !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: