Din nou prin Elvetia, de la Lugano la Sion


Desi Ghiocel se pronuntase ca e ultima data cand a intrat in Elvetia nu puteam sa ne stricam concediul  din cauza unui vames cu exces de zel.  Asa ca a doua zi,  reintram  in Elvetia,  indreptandu-ne spre Sion, de data asta fara probleme, pe la Lugano

Despre traseul acesta v-am mai povestit  la vremea respectiva. Aici vreau doar sa subliniez niste aspecte si sa va arat mai multe poze  din aceasta zona.

Eram eu SPERIAT dupa emotiile trase in Prutz Austria  si Sorico Italia  cu sotia, la altitudine mai mare, sau  acolo unde pantele erau mai abrupte,  incepeau crizele de panica, care sa manifestau in final cu lipsa de oxigen …

Indreptandu-ne spe Pasul San Gottardo si vazand de departe, de pe autostrada, serpentinele care serpuiau spectaculos spre varfurile Alpilor,  un drum de altfel minunat, ma rugam lui Dumnezeu ca drumul nostru sa nu fie pe acolo.  N-am scos o vorba, nici unul, mult timp, cu atat mai mult cu cat GPS-ul ne-a dat jos de pe autostrada prin dreptul indicatorului  care ne indica Pasul Gottardo. Imi tot sunau in minte vorbele lui Ghiocel care la un moment dat, tot pe niste „cloambe” imi spunea  : ” daca  vrei sa ma omori  mai du-ma  pe serpentine … ” Si in fata noastra se deschideau poate cele mai periculoase  serpentine de pana acum. Nici azi nu stiu ce era in capul ei vazand de jos spectaculozitatea serpentinelor dar poate vom afla intr-un comentariu. Mi-ar fi placut sa opresc, sa fac poze zonei care  era extrem de frumoasa. Daca era doar dupa mine as fi urcat pasul pana la jumatatea muntelui daca nu pana sus, tocmai pentru a imortaliza frumusetea si salbaticia acestuia, pe o vreme minunata .

N-am facut-o pentru ca emotiile mele continuau, avand convingera ca in scurt timp trebuia sa urcam si noi serpentine. Si asa a fost . Desi Pasul Della Novena a fost mult, mult, mai usor, criza de panica s-a instalat si doar prezenta mea de spirit, respectiv faptul ca am renuntat la oprirea in varful muntelui, acolo unde peisajul era mirific, coborand versantii muntosi in mare graba, i-a usurat cat de cat suferintele sotiei.

Frumusetea traseului despre care v-am povesti o puteti  vedea in slide-ul urmator. Elvetia ramane o tara frumoasa dar din punctul nostru de vedere Austia este cea mai frumoasa.

Dupa Pasul Della  Novena  Dumnezeu ne-a ajutat si n-am mai avut pante spectaculoase, cu o mica exceptie in Haute Nendaz, dar despre asta altadata.

Anunțuri

Posted on 28/10/2011, in CO, Concediu, Concediu 2011, Concediu toamna 2011, Elvetia, Passo Della Novena. Bookmark the permalink. 2 comentarii.

  1. Foarte frumos,reusesc sa cunosc locuri pe unde nu am fost prin fotografiile tale.bv

    • Clara, scopul principal este sa vada juniorul de la Bucuresti cat mai multe din concediul parintilor sai. Dar alaturi de el, pardon ei, ca e si Dana proaspata lui sotioara, poate vedea cat mai multa lume. Nu am nimic de ascuns. Eu in plimbarile noastre m-am inspirat, nu o data, din ce-am vazut la altii pe bloguri, poze, filmulete !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: