Ce ti-e viata …

Cu un an inainte, dupa Craciun, sunam la usa mamei  pentru penultima oara . Era bolnava, era grav bolnava, saracuta.

Revelionul l-am facut ca de fiecare data alaturi de sotia mea . La scurt timp dupa am fost chemat de urgenta sa-i alin suferinata ultimelor clipe de viata. Pentru o scurta perioada am avut grija de dansa cum avusese ea de mine toata viata.

Sa stins frumos, ca o lumanare,  pe   28 ianuarie, alaturi de sora si fiul ei.

Anul acesta tot dupa Craciun am revenit in Arad dar usa a trebuit sa mi-o deschid singur…

Un ploaie de lacrimi mi-au umezit ochii plimbandu-ma prin incaperile pustii. Am mers apoi la cimitir acolo unde am condus-o pentru ultima oara. I-am aprins o lumanare !

A fost o mama buna, o mama foarte buna,  a fost mama mea !

Pe 28-29, la Catedrala Aradului, o vom comemora . As fi recunoscator cunostiintelor, colegilor si prietenilor , rudelor si vecinilor daca ar fi alaturi de noi cu aceasta ocazie.

Dumnezeu s-o odihneasca pe mama !

Si pentru ca dragi mi-au fost de-o seama si tata si bunicii si lor le-am aprins cate o lumanare le-am depus o floare !

Dumnezeu sa va odihneasca pe toti dragii mei !