Vagonetul de mina


Dupa ani de cand l-am vazut prima oara  in capul meu era ” ce bine ar arata in curtea copiilor mei, plin de flori!

Mai zilele trecute mi-am luat inima-n dinti si i l-am cerut presedintelui Szuhanek constient fiind ca tot ce ne inconjoara va fi una cu pamantul  cat de curand. Din prima a zis ca pot sa-l iau fiind sigur ca astfel frumoasa realizare va mai avea zile .

Pe Mesenger i-am aratat niste poze cu el  „progeniturii” la care domnul nu s-a aratat prea incantat.

Incapatanat fiind, (asa cum ma caracterizeaza si Ghiocel) considerand ca da foarte bine  pe terasa „incarcat” cu flori l-am pus in portbagaj si, la Bucuresti …

Initial, diplomat cum voia sa para,  juniorul n-a zis nimic ca ulterior sa-mi spuna ca Danei ii place dar lui nu. Oarecum dezamagit dar si fericit ca Dana are gusturi am trecut la treaba.

Realizand ce vreau eu sa fac a doua zi Cristi a trecut la rigidizarea caruciorului profitand de o vizita a nostra in Domnesti. Acesta era cam subred, realizat fiind doar cu niste cuisoare… unde mai pui ca a suportat si un transport pe ruta  Petrosani -Bucuresti.

Dorea ca si lucrul acesta sa fie facut de manuta lui, nu a lui taicasu, care, de ce sa nu recunosc, e mai superficial … dar si  mult mai rapid.

Rigidizarea s-a facut cu holdsuruburi  (care  inlocuiau niste cuisoare fine) urmand ca ulterior sa gandeasca si sa realizeze un sistem complet de scurgere al apei pentru cazuri de ploi, ploi torentiale si nu numai .
Lucrarile s-au relizat partial de junior si finalizate de senior cum se va vedea in pozele ce urmeaza.

Eu, a doua zi, am dat peste tot cu un lac incolor cu grund, pentru protejare, avand in vedere ca acesta va ramane mult timp sub cerul liber. Si acum consider ca nuantele inchise realizate, de mesterul fauritor, prin arderea lemnului de brad, imita foarte bine negreala carbunelui si cenusiul Vaii Jiului si ca o culoare vesela – solicitata de Cristi- merge doar pentru  Monaco sau San Tropez  …

Ma gandeam ca acest vagonet, la Bucuresti, il reprezinta pe fiul meu,  pe el si zona din care se trage. Ca un om care am trait in minerit mai bine de 30 de ani imi dau lacrimile cand vad ca sutele si miile de vagoneti de mina nu vor mai servi la nimic bun decat la fier vechi sau in cele mai bune cazuri, a unor nostalgici,  la suporturi de flori si asta in conditiile in care altii dicteaza pretul energiei…

Eu cred ca e  bine sa lasam cat mai multe simboluri ale mineritului , o activitate prin care  bunii si strabunii nostrii si-au castigat painea cea de toate zilele mai bine de 100 de ani .
Mai jos aveti inca cateva poze cu reabilitarea caruciorului  de la A la Z  care pentru unii arata cam sumbru dar el reprezinta foarte bine zona lui si vietile jerfite, in adancul subteran, pentru un viitor mai bun !
Asa am inceput:

Aici doar am vrut sa vad cum da pe terasa.

Florile erau pregatite . Nici nu va povestesc cum era masina de incarcata pe centura de la Govora, de unde le-am cumparat.

O prima poza sa vedem cum da in peisaj.

In prin plan trebuie sa se vada de la intrare …

I-am adaugat manere pentru o mai usoara manipulare …

Eu sincer sunt foarte multumit de realizare dar cu siguranta nu toti gandesc ca mine

Astept cu nerabdare sa creasca florile, sa se reverse peste lateralele vogonetului.
Tineti aproape !

Anunțuri

Posted on 30/03/2017, in casa Cristi, Cristi, Uncategorized and tagged , . Bookmark the permalink. Lasă un comentariu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: