De un an ma chinui cu o cusca…

Ce vreau sa zic este ca m-a apucat iarna si frigul construind o noua cusca pentru cateii nostri de la pestera Bolii, si iata-ne in 2018 .

Pentru prima data, in mare parte, materialul pentru aceasta cusca a fost adus din Bucuresti, Bragadiru fiind mult mai corect.
Toate resturile de tamplarie rezultate din casa lui Cristi, dar nu numai, au fost depozitate prin grija bunicului Ionel pe parcela vecinului, finul lui Cristi, George, la acea ora si pana mai anul trecut virana.

Intre timp finul este foarte  aproape de finalizarea casutei lui, as aprecia-o eu, minunata.
Amintirile cand dormeam in cort pe parcela acestuia ( cele doua parcele fiind cumparate in acelas timp) supraveghind constructia juniorului sunt cam  de acum 3 ani.
Toate deseurile rezultate din casa lui Cristi (zic eu valorificabile) cat de curand trebuie sa dispara.

Eu am stat la casa, in Arad, pe strada Ineului nr. 5, casa bunicilor si ulterior a parintilor. Acolo am vazut ca la o casa e bine sa ai la indemana  orice material, nu sti cand ai nevoie de el. E drept ca pe vremea aceea se punea mai putin aspectul pe gazon si mult mai impotrtante  fiind vita de vie, pomii fructiferi, pasarile de curte si chiar porcii …  care-ti asigurau existenta.
L-am inteles pe fiulmeu ca nu vrea  „tiganie” in curte drept pentru care m-am oferit sa-l ajut. O buna parte din materialele ramase si depozitate la finul, le-am transat astfel in cat sa-mi incapa-n portbagajul lui Sofronel si le-am dus acasa, mai precis la pestera.
Peretii custii si nu numai sunt niste materiale recuperate si transportate 350 de km cu un Citroen C4.

Am constatat ca bucatile de lambriuri se preteaza minunat la casutele cainilor, imbinarea perfecta a acestor asigurand, cu siguranta, un confort termic superior scandurilor clasice.
Ce nu-mi place este „designul” , proportia vizavi de inaltime – mult prea mare, la care cu siguranta o sa mai umblu zilele urmatore, singura problema este … doar vremea!

Anul trecut :

Anul acesta :