Veni, vidi , vici sau „operatiunea pavele”


Vineri am fugit la Bucuresti, de fapt la Bragadiru,lui Cristi i se casunase sa-si monteze pavele, cam cinci metrii cubi  de betoane…

Daca primele borduri,care se doreau sa marcheze zona verde, le-a pus fara ajutoare (asta cca. un baks de pavele) mai ramaneu celelalte.

N-am vrut sa-l las sa-si rupa singur oasele, ba mai mult imi doream sa fiu parte la o idee de a lui, mai veche, pe care am sustinut-o.
Ne-am organizat pe telefon. De pe autostrada stiam ca trebuie sa ajung, in timp util, undeva inaite de ora 17, la o balastiera din Bragadiru, desi credeam ca mai important este sa contractam aparatul de compactat de la LeRoi Merlin.
Am reusit sa ajung la balastiera in  timp util, dar baietii mi-au spus ca se poate rezolva , mai simplu a doua zi.  Si asa a fost,  am primit cei trei metrii cubi de nisip  a doua zi de dimineata.

Sambata  pe la 10, am achizitionat de la LeRoyMerlin, impreuna cu juniorul,  dispozitivul de batut, compactorul.


Am inceput lucrarea , am pozitionat niste bare  metalice peste care am turanat nisip. Cristi l-a netezit cu un indreptar. O data suprafata fiind dreptata am purces la asezarea pavelelor, lucru de altfel foarte simplu.

Modelul la care ne-am decis a fost unul simplu dar care ne-a placut.

Asezarea pavelelor a fost simpla, problema mai mare a fost cu taierea secmentelor de dale,  operatiune care mi-a revenit . Daca lucrand la mina mai bine de 20 de ani, n-am facut silicoza, chiar nu sunt sigur daca cimentul asta , din praf, nu m-a „fericit”…

Cu ajutorul lui Dumnezeu duminica spre seara am finalizat cu dalele. Utilajul de compactat si-a facut treaba l-am folosit inainte si dupa asezarea dalelor.
In final lucrarea, foarte obositoare pentru doua zile si doar  doi, trei neinitiati, o calific ca minunata. Vecinul Cristi,un ajutor de nadejde, a apreciat c-val manoperei la cca 800 de lei dar credeti-ma,  important, pentru mine, este ca fiul si tata a reusit sa realizeze o platforma care, fara falsa  modestie arata bine.

Dupa doua zile de munca sustinuta, unul cu genunchii paraditi altul cu spatele in pioneze, cu satisfactia muncii implinite ne-am retras la o  bere si povestile aferente.
Bunicul Ionel mai viseaza, de mult, la ceva dar despre asta cat de curand.

Posted on 20/03/2019, in Uncategorized. Bookmark the permalink. Lasă un comentariu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: