Nu ma credeti, mergeti si vedeti – o zapada ca-n copilarie!

Cum va spuneam ieri 8 Martie am iesit la aer in spre Cheile Butii.

De aici am mai urcat 10-15 km. O data ajunsi in defileu o zapada impresionant de mare m-a lasat fara cuvinte. Nu mai vazusem asa ceva cred ca din copilarie si unde mai pui ca eram in … martie .

Prima iesire pe anul asta – la zapada !

M-as fi dus undeva la munte pe Transalpina pe Parang sau Straja dar …

Asa ca pentru ca era inca o zi frumoasa de iarna am mers spre Cheile Butii poate intuiti de ce …drumul era mult mai accesibil. Era aproape uscat pana in chei de acolo, mai sus, era zapada dar era bine curatat.

Am cautat iarna … la ea acasa !

Weekend. Nu puteam sa stam in casa. Totusi vremea naspa ( zapada se topea, in oras era felscaiala)  m-a determinat sa caut o zona mai …curata.

Si unde credeti c-am mers … spre Cheile Butii.

Drumul pana dincolo de Chei  era curat. Vorba vine, nu avea zapada, aceasta topindu-se.  Doar in momentul in care am intrat in defileu iarna era la ea acasa.

Focul de tabara

Va promisesem ca am sa va relatez si finalul zilei de sambata.

Spre seara au fost aduse tot felul de platouri cu bunatati si asezate pe mesele din presma focului de tabara.

In jurul orei 20 s-a dat startul  la mancare. Recunosc ca am mancat ca un spart dar erau numai bunatati. Pentru a nu fi deranjati de la masa focul a fost aprins putin mai tarziu. In  jurul focului ne-am adunat cu totii.  A aparut si o chitara  si a inceput muzica.

Bautura , binevenita dupa masa copioasa, a binedispus adunarea. Am regretat din nou ca sunt cu masina ….

A fost un final de seara minunat.

Surpriza zilei, au aparut copiii, Dana si Cristi

Dis de dimineata ne-am conversat cu Bucurestiul, respectiv cu juniorul. Zicea ca o duce pe Dana la lucru si pe urma  este liber.

Nu ne asteptam, nici in ruptul capului, sa vina acasa.

Surpriza a lasat-o pe Ghiocel fara cuvinte cand alaturi de Sofronica , in jurul orei 16,15 a poposit Fortosul (pentru ce-i ce nu sunt familiarizati cu poreclele noastrei, Sofronica = Citroenul C4 al nostru, Fortosul = WV Polo al juniorilor). Copiii au venit tocmai de la Bucuresti sa fie alaturi de mama lor   la acest special eveniment.

Tuturor le multumesc pentru sarbatoarea dedicata sotiei mele !

Intr-un decor minunat, intr-o frumoasa zi de primavara, ieri la Cheile Butii s-a sarbatorit,  printre altele si „iesirea din sistem” a sotiei mele ( nu-i place de loc cuvantul  pensionare asa ca de data asta ii respect optiunea ).

A fost o sarbatoare ce, cu sigurana, nu o vom uita niciodata

Sincer sa fiu am fost placut impresionat de colectivul mare din care pana mai ieri facuse parte. Pe multi ii mai stiam pe multi nu.

Cabana Cheile Butii

Oamenii astia chiar n-au avut noroc , ma refer aici la patronii cabanei  …

Urmaresc de ani de zile zona si mai ales partia de ski care in mod normal trebuia sa aduca multi turisti si  de ce nu si bani.

Din pacate n-a fost asa, lipsa zapezii , de mai multi ani, a estompat serios afluxul de turisti in zona. Cum va spuneam zapada era dor pentru poze .

In cautarea zapezii …

Dupa doua zile de stat in casa, de mancat si de baut,  am considerat oportun sa iesim putin.

Pentru ca nu am primit  nici o destinatie de la consoarta  am decis sa cautam zapada spre Cheile Butii, respectiv drumul lui Basescu .

Eu sunt de parere sa-i schimbam numele pentru ca daca era al lui acum era terminat  si va aratam poze si de la Herculane .

Cheile Butii

Dupa Straja am parasit Lupeniul indreptandu-ne  spre Campul lui Neag si Cheile Butii . Am urcat chiar mai sus, spre Herculane, intrand pe defileu si ajungand pana p’aici :