Cu prieteni pe Cheile Jietului

O zi interesanta …
Dupa ani de zile de cand nu ne-am mai vazut proiectantul sef al „Minei Petrila Sud”  ni se alatura  la pestera …

Cu Paul Lascu, ca despre el este vorba, am lucrat impreuna cand am ridicat de la zero Petrila Sud, intreprinderea miniera la care alaturi de inginerul Dobrescu, Compania Nationala a Huilei din Petrosani ne-a nominalizat s-o realizam.
Proiectantul fiind  ICPMH Petrosani (voi cititi Institutul de Proiectare si Cercetare Mimiera  Hunedoara ) reprezentat in unitatea noastra de catre ing. Paul Lascu.

Toamna pe Cheile Jietului

Pentru ca la intoarcere de la Bucuresti am scurtat-o pe Brezoi -Voineasa am avut parte de peisaje de toamna minunate.

Cateva imagini le-ati vazut pe Facebook. Asa se face ca a doua zi,respectiv joi fiind o alta zi cu soare am urcat cu Sofronel pana la Cabana Mija in ideea surprinderii toamnei in toata splendoarea ei.

Cheile Jietului sunt praf !

Ploile torentiale din ultima vreme care au atins pe alocuri debite mai mari de 150l/h au creat adevarati torenti in aval care au distrus mai tot ce le-a iesit in cale.

Daca in alte zone foarte multi oameni au ramas fara agoniseala de o viata  si asta doar in cateva minute, si in zona noastra si ma refer aici la iesirea Jietului din chei, torentul puternic a distrus in mai multe locuri soseaua. Daca pana acum speram ca drumul de la Petrosani spre Obarsia Lotrului sa fie reparat – asfaltat, de acum inainte altele sunt prioritatile…

O iesire, scurta, pe Jiet – Valea Jiului

De dimineata am stat in casa. Am asteptat, cea mai buna prietena a lui Ghiocel, pe Mari, la o cafea.  Venise in urbe pentru a-si lua ramas bun de la Genoveva, buna colega si prietena.

Vizita a fost umbrita de plecarea Genovevei dintre noi dar cu toate astea, ne-am cantarit (cum ne e obiceiul) am povestit vrute si nevrute.

Sf. Manastirea Jiet

Am trecut de ceva timp pe langa ea fara sa-i dam prea mare importanta. Era inca in constructie. Si acum dupa mai bine de un an inca nu este terminata.

Zona este minunata, manastirea mica si modesta, dar frumoasa !

Este situata la km 20 pe soseaua Petrosani -Voineasa , in creierul muntilor la doar cativa km de Transalpina .

Cetateanul nostru cu sfaturile ne-a permis sa intram s-o vedem. Daca exteriorul este, cum va spuneam, modest in interior niste minunate dantelarii sculptate in lemn m-au dat gata.  Altarul arata minunat domnule Gui , sincere felicitari !

De ce mor brazii ?

In iesirea de ieri va spuneam ca am ajuns pana la limita judetelor Valcea cu Hunedoara pe drumul spre Obarsia Lotrului, mai nou Transalpina.

Ce ne-a atras atentia pe drum la urcare au fost aceste dispozitive negre plasate din loc in loc pe marginea drumului.

La intoarcere nu m-am abtinut sa nu urc pana la unul, sa vad ce-i acolo, sa nu mor prost …

La racoare pe Cheile Jietului

Cu greu am convins-o pe Ghiocel sa iesim din casa. Nu suporta caldura si pe toropeala asta prefera sa ramana la domiciliu. Cel mai racoros    loc  pe care-l cunosc in apropierea casei este Jietul, respectiv  – Cheile Jietului –

Am iesit pe la ora 11 cand temperatura aerului era in jur de 30 de grade. Am avut dreptate pe Jiet era – alta viata- In timp ce mancam  chiar mi-am dorit un plovar dar cu toate astea  langa apa era minunat.

Weekend pe Cheile Jietului

Daca stiam de  Campionatul Mondial de motociclism viteza din  Caransebes,  cu siguranta  eram acolo . 120 de km  era o nimica toata pentru noi . Cred c-am facut doar in Vale, azi,  mai mult .

Pentru inceput voiam sa mergem la Obarsia Lotrului dar drumul, sub ori ce critica pe primii 13 km,  ne-a determinat  sa renuntam si sa luam masa  undeva pe  Cheile Jietului , putin mai jos de cabana Mija.  Zona, pentru cei ce n-o cunosc, este minunata, pacat ca drumul de acces spre Valea Oltului  este acum deprorabil.

In loc de Jiet , Obarsia Lotrului

Cum spuneam ieri plecaseram,  de acasa, cu catel si purcel, mai precis cu cele necesare pentru un gratar. Negasind un loc potrivit pe Cheile Jietului, am conventit sa incercam la Obarsie, chit ca trebuia s-o bagam, din nou, pe Sofronica pe  drumul ala mizerabil.

In avantaj erau copiii ca astfel aveau mai putin de parcurs pana acasa.

„Cel mai frumos cadou este ca suntem in viata…”

Am zis ca asta n-o povestesc dar pentru ca Ghiocel a facut referire la ea de doua ori, o data aici si o data aici hai sa vedeti cum se  poate muri de usor.

Duminica trecuta, dupa ce sambata ne-am petrecut-o pe Jiet , pe malul apei, in mijlocul naturii, am hotarat sa repetam actiunea . De data asta am zis ca mergem pana in varf, la granita intre judetul Hunedoara si Valcea, urmand sa ne hotaram unde poposim.