Cu siguranta ramaneam vaduv !

Din intamplare am ajuns azi pe blogul lui Denisuca care printre altele ne povesteste despre o iesire pe Transfagarasan.

Aminteste acolo cum ca  cei de la TopGear apreciau : “it’s the best road in the world”. Asa se face ca mi-am amintit de Pasul Stelvio , situat in Alpi, undeva intre Elvetia si Italia pe care imi doream nespus de mult sa-l fac.  Eram, in concediul din toamna anului trecut, la mai putin de 50 de km cand Ghiocel m-a intors din drum.

Pana atunci vazusem doar niste poze dar azi, vazund filmuletul de la TopGere ce-mi da prin cap: hai sa caut un filmulet pe Youtube cu … „Pasul  meu ” .

Cu siguranta ramaneam vaduv !

Acum dupa ce am vazut filmuletul eu il apreciez mult mai dificil ca Transfagarasanul. In unele articole citite  situatia era prezentata exact  invers. Voi ce parere aveti  ?

Zurich

Dupa Berna, relativ repede, ajungem la Zurich, un ultim „basition” important in drumul nostru spre casa. Si pentru ca ne incadram in timp am zabovit si aici putin .

Nu puteam sa scapam cel mai mare oras din Elvetia , cu poate cele mai importante  institutii financiare. Conform unor studii Zurich a fost numit orasul cu cea mai bună calitate a vieţii din lume, precum şi cel mai bogat oras din Europa.

Daca ar fi avut informatia asta partintii  mei …

Pasarela de peste autostrada

De la  Berna ne indreptam  in spre Zurich cand la un moment dat ne apare in fata  construcia din imagine. Desi nu ma caracterizeaza sa opresc prea des cand ma deplasez intre doua puncte, somtuozitatea acesteia,  care unea ambele fire ale autostrazii, m-a determinat sa opresc in parcarea special amenajata.

Dupa ce ne-am dezmorsit picioarele si am facut primele poze am intrat inauntru . Magazine de suveniruri, un restaurant cu autoservire si cate si mai cate nu gaseai aici. Bani sa fie.

Berna

Dupa Geneva am plecat spre casa. Ne programaseram sa ajungem seara in Austria unde de altfel ne rezervaseram cazare in localitatea Braz, nu departe de Vaduz.

In drum ne-am intersectat cu  Berna, capitala Elvetiei.  Ne-am hotarat sa dam o raita prin centru si dupa ce am abandonat-o pe Sofronica in parcarea Cazinoului am plecat pe stradutele medievale cu trotuare acoperite de arcade .

Din nou prin Elvetia, de la Lugano la Sion

Desi Ghiocel se pronuntase ca e ultima data cand a intrat in Elvetia nu puteam sa ne stricam concediul  din cauza unui vames cu exces de zel.  Asa ca a doua zi,  reintram  in Elvetia,  indreptandu-ne spre Sion, de data asta fara probleme, pe la Lugano

Despre traseul acesta v-am mai povestit  la vremea respectiva. Aici vreau doar sa subliniez niste aspecte si sa va arat mai multe poze  din aceasta zona.

Eram eu SPERIAT dupa emotiile trase in Prutz Austria  si Sorico Italia  cu sotia, la altitudine mai mare, sau  acolo unde pantele erau mai abrupte,  incepeau crizele de panica, care sa manifestau in final cu lipsa de oxigen …

De ce urasc Elvetia ?

In povestile mele din concedii v-am mai relatat ca atat eu cat si Ghiocel avem oroare de a trece granitele Elvetiei.  Doar ale Elvetiei si atat ! Singura tara din cate am vizitat in care nu suntem  de loc bine primiti.

In cele cateva vizite, pana la aceasta, am fost opriti in vama, ne-au cotrobait prin porbagaj, ba chiar si-n bord.  Dar de data asta  a fost si mai lata ! Un vames zelos cauta droguri. A vazut-o pe Sofronica cu numere de Romania si  hopaaa astia au droguri !

Culmea este ca nu ne-au oprit cand am intrat ci cand ieseam in spre Italia!
Dupa chestionari de unde venim si unde mergem , daca avem droguri etc.  elevetianul nostru ne spune sa descaracam totul din masina. Ne conformam ! Nu va inchipuiti cate bagaje aveam, nu numai in portbagaj dar si pe bancheta din spate.

Le duce la el inauntru, noi il priveam de la distanta  si-l compatimeam ca munceste omul de geaba !

St. Moritz – Switzerland

Am sarit putin peste ordinea fireasca a lucrurilor, cu postul : „Farurile care urmaresc curba nu sunt un moft, credeti-ma !” tocmai pentru a va arata, pe filmulet, unde ne-a trimis sa ne cazam juniorul .

Primul obiectiv turistic important , fixat inca de acasa, a fost statiunea Elvetiana St. Moritz. Aveam informatiile mele cum ca aici se aduna lumea buna, cu bani , din toata Elvetia si nu numai. Nu puteam sa mor si sa n-o vad,  asa ca am vazut-o si trebuie sa recunosc  ca este minunata .

Farurile care urmaresc curba nu sunt un moft, credeti-ma !

Daca  la Prutz am speriat-o putin pe Ghiocel urcand serpentinele spre casele localnicilor, la Sorico , in Italia,  in drum spre hotel Tamola – Piata San Giovanni nr.1 – am speriat-o rau .

De vina este juniorul care ne-a ales cazarea, de pe Booking.com …. cu vedere la lacul Como.  Numai ca noi nu stiam ca pentru a ajunge la destinatie trebuie sa urci serpentine in care curbele in ac de par sunt infinit mai grele ca cele din Pasul Stelvio. Se pare ca Doamne Doamne s-a razbunat pe sotie pentru ca m-a intors din drum cand  incercam s-o pacalesc mergand spre Stelvio.

Poveste este cam asa.

Spre culmile Alpilor prin curtile localnicilor

De la Innsbruck la Prutz, aproape de granita Elvetiana, am ajuns repede.

La ora 16 eram cazati intr-un elegant Gastrof al postei .

Aproape de Elvetia

Pentru ca ma grabeam sa ajung in Elvetia, as fi dorit sa ajungem spre seara undeva langa granita, am incercat s-o calc putin, doar mai aveam de mers mai bine de 100 de km. Traficul foarte aglomerat si un blocaj  neasteptat , inainte de  Kufstein, m-a determinat sa caut o cazare in zona si astfel sa scap de blocaj. Culmea e ca am si gasit repede  o locatie minunata unde ne-am petrecut noaptea.

Ne-am culcat si traficul inca se desfasura anevoios.

Dimineata am pornit la drum , ne-am oprit in inima Tirolului, Innsbruck, un oras foarte drag noua. Dupa ce am obosit plimbandu-ne, ne-am continuat drumul spre Elvetia inoptand pentru ultima data in Austria la Prutz .

Cateva poze din traseu.