Category Archives: Uncategorized

Manastirea Icoana


In drumul spre Novaci am zarit de mult, intr-o curba dintr-un sat, un indicator spre Manastirea Icoana.


Nu l-am bagat in seama pana azi, a doua zi de Pasti.
Un drum de cateva sute de metri asfaltat, deci foarte bun, pe o singura banda – ca-n Austria pe coclauri, ne conduce in parcarea manastirii. La prima vedere ni se arata o priveliste frumoasa. Read the rest of this entry

Manastirea Crasna


An de an, a doua zi dupa Invierea Domnului, mergeam la Manastirea Tismana ca un semn ca si noi suntem de-ai lui Dumnezeu chiar daca n-am participat la inviere.


Anul acesta am zis sa schimbam putin … Am luat-o in loc de Vest, spre Est, si ne-am oprit, nu pentru prima data, la Manastirea  Crasna (unii cunosc locatia drept ” Schitul Crasna”). Read the rest of this entry

Vagonetul de mina


Dupa ani de cand l-am vazut prima oara  in capul meu era ” ce bine ar arata in curtea copiilor mei, plin de flori!

Mai zilele trecute mi-am luat inima-n dinti si i l-am cerut presedintelui Szuhanek constient fiind ca tot ce ne inconjoara va fi una cu pamantul  cat de curand. Din prima a zis ca pot sa-l iau fiind sigur ca astfel frumoasa realizare va mai avea zile . Read the rest of this entry

Azi am salvat sase braduti !


Acum doi ani  ne plimbam pe „drumul lui Basescu” respectiv dincolo de Buta in spre Herculane …
Cand ne-am intors am recoltat, intr-o punga de plastic, cateva plantute de brad, rasarite din seminte, pe marginea drumului, intre asfalt si balustrada acestuia, intr-o zona acoperita cu piatra concasata (vezi poza).

O parte i-am tinut acasa, pe balcon, mai bine de un an. Doua, trei bucati au plecat spre Bucuresti la noua  casa a lui Cristi. Read the rest of this entry

Amenajari in gradina


Marin Sorescu, Dor de tata…


Când sunt copii noştri mici
Noi pentru ei suntem TĂTICI
Ce gingaş e, şi sună bine
TĂTICULE, mi-e dor de tine!.


Dar cresc, nu le mai eşti pe plac
Din TATA tu devii BABAC
Şi vorba sună trist şi gol
BABACULE, mai dă-mi un plo!
Dar viaţa e un foc de paie
Şi vrei nu vrei, ajungi TATAIE
Iar vorba ta, în râs e luată
TATAIE, ia mai las-o baltă!
Şi-n anii care-ţi mai rămân
Te vor numi doar ĂL BĂTRÂN
Ţi vorba lor te năuceşte
BĂTRÂNE, ce-ţi mai trebuieşte?

Copile, tu să ai ştiinţă
Am fost un tată cu credinţă
Şi din puţin, de-a fost să fie
Eu am răbdat, şi ţi-am dat ţie
Dar fă-mi, te rog, o bucurie
La cimitir, de vii la mine
Să-mi zici ca în copilărie
TĂTICULE, mi-e dor de tine!
Când sunt copii noştri mici
Noi pentru ei suntem TĂTICI
Ce gingaş e, şi sună bine
TĂTICULE, mi-e dor de tine!


Muzeul tezaurului BNR de la Manastirea Tismana


Azi, impreuna cu prima mea sotie, am facut o vizita la Manastirea  Tismana.

Pentru ca vazuseram miscare in spre „Muzeul tezaurului BNR” dupa niste rugaciuni in sfanta manastire am purces in spre el in ideea sa-l vizitam. Nu eram convinsi dat fiind foarte putini oameni in zona.

Spre surprinderea noastra reusim sa intram si  desi eram doar noi doi un distins domn (ulterior am aflat ca este angajatul Banci Nationale – Tg. Jiu ) ne expune  povestea tezaurului Romanaiei Read the rest of this entry

Craciun 2016 in familia Serb


http://www.jibjab.com/view/A4h88NyCTaeX28BKbWpxeg

Drumul inspre Manastirea Prislop


Ieri, cum spuneam pe Facebook, eram iesiti intr-o plimbare  spre Hateg.

Ce-mi da prin cap, hai sa vizitam Prislopul ! Ghiocel ca nu, ca e mare aglomeratie cu sarbataorirea a 27 de ani de la intrarea in nefiinta a lui Arsenie Boca „sfantul” Ardealului, si eu totusi virez la stanga inspre Prislop.

Desi vremea era buna , soarele se chinuia sa incalzeasca atmosfera, eram mai curios de drumul inspre manastire (pe care nu-l mai facusem de o vreme) Read the rest of this entry

Ultima oprire, cu bloggerii, #prinTaraHategului a fost la – „Muzeul” satului Hategan


Daca nici noi nu  ne-am plimbat #prinTaraHategului atunci cine, cu toate astea nu stiam de „Muzeul”  satului Hategan  din Pesteana.

Multumita organizatorilor am avut placerea de a vedea ceea ce  copii traiti la oras, fara bunici la sat, nu au cum si unde sa vada.

Un om de varsta mea, din satul Pesteana, Anton Socaciu, s-a gandit sa lase posteritatii , gospodaria  sa, cu obiceiuri, porturi, si cate si mai cate . Read the rest of this entry

%d blogeri au apreciat asta: